asdasdasd
asdasdasdasd
asdasdasdasvd
asdasdasdacvsd
asdasdasdacvsd
asdasdvcvasdasd

Despre pictorul CONSTANTIN TOFAN

Preponderente în pânzele tânărului pictor (născut în 1952, absolvent în 1974 al Facultăţii de desen din Iaşi) sunt peisajele pline de poezie, gândite în dominante de culori spre a specifica anotimpul sau ora zilei (« Autumnală», « Hibernală», « Nocturnă»). Ba chiar, preluând ideea titlurilor sugestive cromatic ale lui Whistler, el îşi numeşte o lucrare « Fantezie în bleu». Artistul este copleşit de grandoarea naturii şi, de aceea, el nu-şi opreşte atenţia decât asupra dealurilor, arborilor sau tufelor cu ciudate forme de blocuri monolite, evitând orice semn al prezenţei umane, fie ca element în sine, fie reprezentat prin formele de cultură materială datorate creativităţii omului.

Deci, un peisaj în sine şi pentru sine, cu uşoare atingeri ale registrului filosofic, în sensul încrederii depline pe care o inspiră Natura conştienta de certitudinea ciclicităţii ei. Coroanele impozante ale copacilor sunt tratate ca pete compacte, decorative, pe care se intervine cu gracila caligramă a ramurilor. Fondurile de cer sunt vibrate, dând profunzime lucrărilor, fără însă a cădea într-o agitaţie nedorită, în măsură să bulverseze spiritul, căci totul la Constantin Tofan exală liniştea pe care privitorul ar găsi-o doar retrăgându-se într-o pădure sau pe un deal, adică exact în mediul pe care atât de bine l-a simţit şi redat pictorul, prin prezentarea propriilor trăiri în faţa peisajului. Dar aceasta nu exclude şi o înclinare spre fantasticul de legendă şi poveste, precum şi spre un onirism pe filieră Bosch, cu personaje carnavaleşti care îşi iau zborul, care cântă, dansează sau oficiază vechi ritualuri (« Zborul», « Dansul », « Obiceiuri »).

« Anamorfoză în roşu » este tocmai produsul acestei imaginaţii debordante, joviale, de « ucenic vrăjitor» care, în joacă, îşi dezlănţuie puterea de înfiripare a unor noi forme, la graniţa şi prin contopirea de diverse regluri şi genuri: cal pascând sau centaur decapitat, născut din iluzoriu, din fantasmagorica împletire a coroanelor, crengilor şi trunchiurilor de copaci, pe un fond roşu de început de eră. Totuşi, Constantin Tofan nu se lasă copleşit de tentaţia creării noilor specii sau de tulburătoarele ilustrări ale viselor (fie ele şi vise de trezie), preferând peisagistica « état d'âme», cu forţă de a transmite sau a menţine buna dispoziţie şi echilibrul interior, într-o pictură de mare fineţe şi sensibilitate.

Adrian-Silvan Ionescu